18 oct. 2009

Bonheur

Dear Mrs Popa Tolontan, I am very pleased with Monica's progress so far. She is a very enthusiastic and motivated student, always willing to take part in the lessons. Her level of French is very good and she has been identified as one of our best linguists this year and offered the possibility to enhance her knowledge with extra linguistic activities. Her written work is good and she is able to produce complex pieces. Her reading and listening works are also very good. This has been a very promising start for Monica. She is very well behaved and has settled well in her French group. The homework is usually produced on time and to a very good standard. Please do not hesitate to contact me if you have any further queries. Best regards, Miss S. Calvet Teacher of French.

9:41 AM 18/10 buna dimineata domule profeor, va transmit mesajul transmis de catre profesoara de franceza a monicai.as vrea sa adaug la acest mesaj felicitarile mele petru activitatea extracuriculara pe care o desfasurati,pentru care aprecierile din punctul meu de vedere nu sunt suficiente si deasemeni sa va multumesc pentru cooptarea monicai in aceste activitati, fara de care nu ar fi ajuns acolo unde este si nu s-ar dezvolta in cea ce isi doreste.

6 sept. 2009

Dorul / Stela Enache&Florin Bogardo

Am gasit, iata, una din rarele inregistrari TV cu Florin Bogardo si Stela Enache. E o melodie superba, pe care am folosit-o si eu, la filmul "Joc", pe care il puteti vedea pornind de la linkul din stanga, de sub afisul filmului.

4 sept. 2009

un film exceptional/ un film d'exception

Am creat acest playlist ca sa puteti urmari integral filmul "Maestrul si Margareta" dupa romanul omonim al lui Mihail Bulgakov, productie ruseasca 1994, subtitlat in engleza, film realizat dupa una din marile carti ale umanitatii! Vizionati filmul si ... trageti concluziile!
J'ai créé le fichier vidéo qui suit pour vous donner la possibilité de voir en intégralité le film "Le Maitre et Marguerite", d'après le roman homonyme de M. Boulgakov, produit par les studios russes en 1994. Le livre d'où ce film est tiré, c'est l'un des plus grands de l'humanité. Regardez le film et tirez-en les conclusions!

18 aug. 2009

A fost odata...

video video

Reproduc mai jos articolul prietenului Marian Rãdulescu de la Timisoara, care parca mi-ar fi citit gîndurile, revolta si tristetea, atunci cînd a scris despre Florin Bogardo, un geniu pe care l-am pierdut fãrã sã avem posibilitatea de a face ceva pentru el, pe care cei ce puteau face minimele lucruri de care el ar fi avut nevoie, l-au refuzat - fara pic de simtãmînt omenesc - pînã si acel ultim gest care ar fi fost depunerea sa într-una din institutiile pe care le-a slujit cu atata dãruire si pasiune, precum Radioul National... 2009 - un an întunecat, în care pierdem tot ce avem si ne îndreptam cãtre o inevitabilã catastrofã, scãldatã în mojicia irecuperabilã, nemaipomenitã a celor care le refuzã, pînã si artistilor epocali, un ultim gest de gratitudine!


În ceea ce se numeşte „muzica uşoară românească” au existat şi personalităţi, autori ce şi-au păstrat – în condiţii de constantă presiune ideologică - verticalitatea. Şi – în ciuda succesului - discreţia. Într-un fel, omul Florin Bogardo (1942-2009) a trăit aşa cum a cântat: îndrăgostit de miracolul numit viaţă, de bine şi frumos. Iar sound-ul inconfundabil al pieselor sale (de care se apropie, poate, doar lirismul muzicii lui Anton Şuteu) – până acum imprimat cu parcimonie pe discuri - emană şi cheamă o sensibilitate aparte.

Atunci, înainte de 1990, în plină dictatură a limbajului de lemn, mai era loc pentru metaforă şi visare. Armoniile sale (melodii mereu proaspete şi rafinat orchestrate) cântau primele iubiri din anii de liceu, minunarea omului la întâlnirea cu „iubirea cea mare”, singurătatea şi împlinirea. După 1990, când scena acestui tip de divertisment s-a profilat excesiv pe texte denotative, licenţioase (când nu sunt de-a dreptul nişte truisme inepte), Florin Bogardo s-a numărat printre cei care au ieşit din joc. Nu dorea să fie în lumina reflectoarelor, era – afirmă soţia lui, cântăreaţa Stela Enache – „modest, umil, foarte credincios, nu-i plăcea publicitatea de nici un fel, nu din rea voinţă, ci din modestie pur şi simplu, se considera aproape un nimeni, chiar exagera de multe ori în privinţa asta”.

Testamentul său muzical din zona pop numără şi aceste două piese: una cu mesaj aproape psaltic despre „sărăcia în iubire”, despre strigătul omului către cer pentru a deprinde iubirea cea restauratoare şi imensa valoare a surâsului „atunci când se-ngână cu plânsul pe buzele amare” (Învaţă-ne, Doamne, iubirea!, pe versuri proprii) şi alta, o invocaţie adresată Născătoarei de Dumnezeu (Rugăciune, pe versuri de Mihai Eminescu). Sorţii au făcut ca sufletul acestui om să se urce la cer chiar de praznicul Adormirii Maicii Domnului, cu o zi înainte ca el să împlinească 67 de ani.

„Încet, încet se primeneşte lumea asta…în sfârşit” – comentează pe net (cinic, inconştient, revoltat pe toţi cei care au trăit şi au creat sub comunism) un vizitator al unei gazete în format electronic, ce semnează „de da”. Într-un fel, are dreptate: este nevoie de primenirea unor ani, poate câteva zeci de ani (ori mai mult), pentru ca lucrurile şi valorile să se cearnă şi în România. Abia atunci bogata creaţia muzicală a unui compozitor de talia lui Florin Bogardo (pe care – din păcate - mulţi îl asociază doar cu hit­-urile Să nu uităm trandafirii şi Ani de liceu) să fie mai bine cunoscută, apreciată, difuzată: „Şi cine ştie – glumea compozitorul într-o melodie pe versurile lui Marin Sorescu - poate că în anul 4000, cercetătorii care vor veni îşi vor aminti şi de mine, spunând aşa ca o indicaţie, ca am existat la mijlocul secolului douăzeci, cu aproximaţie…”

Recent, „marea trecere” a lui Florin Bogardo în „lumea umbrelor” a reprezentat (încă) un subiect de senzaţie, preţ de o zi-două, în media românească. Un prilej – pentru VIP-uri actuale şi vedete mai mult sau mai puţin uitate - de a face valuri, de a ieşi în faţă. Eminescu, evergreen: „Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, / Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el / Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.” Decorul, tot eminescian, căci „spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi” a ajuns „a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi”.

Cameramani şi jurnalişti, însoţiţi de paparazzi i-au adus lui Bogardo – post mortem - chiar mai mult de 15 secunde de celebritate. Normal, doar şi-a plătit-o cu preţul suprem. Nici forumiştii nu s-au lăsat mai prejos. Pentru că suntem în epoca de aur a junk jurnalismului, fiecare-şi dă cu părerea, mai ales atunci când nu are ce spune. Unii cel puţin îşi recunosc ignoranţa: „Nu ştiu ce muzică a scris, dar nu-mi pare rău c-a murit. Nu s-a putut adapta vremurilor în libertate şi a rămas în lumea lui din comunism.” Parţial corect. Aşa, e, asemenea lui Sartre, care credea că „scriitorul are nevoie de libertatea cititorilor”, că nu se poate scrie pentru sclavi, şi Florin Bogardo a renunţat să mai compună atunci când, în numele libertăţii de expresie s-a ajuns la promovarea agresivă a kitschului, a derizoriului, a vulgarităţii. Ascultătorii aveau să devină nişte sclavi ai facilului, simplismului şi ritmurilor îndrăcite. OTV-izarea României, datorită sprijinului „întregului popor”, a reuşit. Paradoxal sau nu, anii de după 1990 n-au mai dat nicio şansă poeziei în muzică. Pentru cinicii contestatari de pe forumurile de comentarii nici nu mai contează cine a fost Florin Bogardo, ce anume a compus el (e drept că muzica lui nu a avut parte – cu puţine excepţii – de mediatizare prin disc, radio). E de ajuns că avea 67 de ani, deci era din „generaţia expirată” ce trebuie să dispară. No country for old men.

Citesc, printre comentarii, un reply furios care, mărturisesc, m-a tulburat puţin. Izbucnirea de revoltă a semnatarului anonim îmi aminteşte de gestul altui muzician român de excepţie, Dan Andrei Aldea, care în urmă cu câteva săptămâni avea să declare – după 30 de ani de exil autoimpus – că se gândeşte să-şi retragă cetăţenia română. Aşadar, scrie acest cybernaut, „Florin Bogardo este unul dintre cei mai mari artişti şi compozitori din ultimii 50 de ani. Lipsa de apreciere pe care poporul român i-o acordă artistului vă face să nu vă meritaţi locul pe pământ. S-ă v-ă i-a m-a-m-a d-r-a-c-u-l-u-i, r-o-m-â-n-i!” … Aspre cuvinte, ce cheamă o ripostă naţionalist-patriotică, speculaţii cu privire la etnia celui care a aruncat ocara asupra tuturor românilor (dacă e şi el român, atunci cum, înseamnă că „mama dracului” îl ia şi pe el, nu?), la religia şi şovinismul ori la iubirea lui de ţară, la starea lui mintală etc.

Şi totuşi, ce anume facem „noi, românii” pentru acest popor, pentru – cum se spune – „binele comun”? Care este imaginea pe care noi înşine ne-o fabricăm? Pentru noi, dar şi pentru … „export”. Că acest semnatar necunoscut (român sau nu) a înjurat un popor întreg fiindcă i se pare că nu apreciază cum se cuvine un compozitor de „muzică uşoară” (unul dintre cei mai sensibili, mai speciali), mai treacă-meargă. Înjurătura lui poate fi un semn de teribilism, de rea voinţă, de minte inflamată. Cum rămâne însă cu aprecierea idolatră (aproape unanimă) a poporului român pentru derizoriul pe care vox populi îl decretează drept unică valoare? Există, ce-i drept, şi o minoritate ce nu pune umărul la această axiologie bizară, dar ea, minoritatea, nu contează. Este, adesea, călcată în picioare. Contează şi dictează – ca-n cel mai sălbatic tip de capitalism – cei care aduc rating şi profit imediat…Până una-alta, avem vedetele şi valorile pe care le merităm.

Marian Radulescu - http://www.saskiul.blogspot.com/

28 iun. 2009

RIP, Michael!

De fapt, rãmîi cu noi! Noi, cei care am crescut cu muzica ta si care am stiut sã te întelegem de fiecare datã. Din dimensiunea în care esti acum, continuã sã ne trimiti muzica ta divina!
En fait, reste avec nous! Nous, qui avons grandi avec ta musique et qui avons toujours su te comprendre. De la dimension où tu te trouves maintenant, continue à nous envoyer ta musique divine!




"Man In The Mirror"

I'm Gonna Make A Change,
For Once In My Life
It's Gonna Feel Real Good,
Gonna Make A Difference
Gonna Make It Right . . .

As I, Turn Up The Collar On My
Favourite Winter Coat
This Wind Is Blowin' My Mind
I See The Kids In The Street,
With Not Enough To Eat
Who Am I, To Be Blind?
Pretending Not To See
Their Needs
A Summer's Disregard,
A Broken Bottle Top
And A One Man's Soul
They Follow Each Other On
The Wind Ya' Know
'Cause They Got Nowhere
To Go
That's Why I Want You To
Know

I'm Starting With The Man In
The Mirror
I'm Asking Him To Change
His Ways
And No Message Could Have
Been Any Clearer
If You Wanna Make The World
A Better Place
(If You Wanna Make The
World A Better Place)
Take A Look At Yourself, And
Then Make A Change
(Take A Look At Yourself, And
Then Make A Change)
(Na Na Na, Na Na Na, Na Na,
Na Nah)

I've Been A Victim Of A Selfish
Kind Of Love
It's Time That I Realize
That There Are Some With No
Home, Not A Nickel To Loan
Could It Be Really Me,
Pretending That They're Not
Alone?

A Willow Deeply Scarred,
Somebody's Broken Heart
And A Washed-Out Dream
(Washed-Out Dream)
They Follow The Pattern Of
The Wind, Ya' See
Cause They Got No Place
To Be
That's Why I'm Starting With
Me
(Starting With Me!)

I'm Starting With The Man In
The Mirror
(Ooh!)
I'm Asking Him To Change
His Ways
(Ooh!)
And No Message Could Have
Been Any Clearer
If You Wanna Make The World
A Better Place
(If You Wanna Make The
World A Better Place)
Take A Look At Yourself And
Then Make A Change
(Take A Look At Yourself And
Then Make A Change)

I'm Starting With The Man In
The Mirror
(Ooh!)
I'm Asking Him To Change His
Ways
(Change His Ways-Ooh!)
And No Message Could've
Been Any Clearer
If You Wanna Make The World
A Better Place
(If You Wanna Make The
World A Better Place)
Take A Look At Yourself And
Then Make That . . .
(Take A Look At Yourself And
Then Make That . . .)
Change!


Michael Jackson's song, "Childhood"

Have you seen my Childhood?
I'm searching for the world that I come from
'Cause I've been looking around
In the lost and found of my heart...
No one understands me
They view it as such strange eccentricities...
'Cause I keep kidding around
Like a child, but pardon me...

People say I'm not okay
'Cause I love such elementary things...
It's been my fate to compensate,
for the Childhood
I've never known...

Have you seen my Childhood?
I'm searching for that wonder in my youth
Like pirates in adventurous dreams,
Of conquest and kings on the throne...

Before you judge me, try hard to love me,
Look within your heart then ask,
Have you seen my Childhood?

People say I'm strange that way
'Cause I love such elementary things,
It's been my fate to compensate,
for the Childhood (Childhood) I've never known...

Have you seen my Childhood?
I'm searching for that wonder in my youth
Like fantastical stories to share
But the dreams I would dare, watch me fly...

Before you judge me, try hard to love me.
The painful youth I've had
Have you seen my Childhood....

22 iun. 2009

Ne revedem în septembrie... /On se revoit au mois de Septembre



Romulus Vulpescu - Dialog pentru septembrie
Septembrie galben. Seri lungi, viorii,
Fug zilele verii spre soare. Trec stol
Cocorii scad sus. Toamna vine domol.
Din vara în vara, dînd iernii ocol
Septembrie cald e-n septembrie gri,
Septembrie galben, putem hoinari ?

Septembrie cald, nu muri, nu muri, nu muri !
Septembrie gri, septembrie gri

Septembrie arde-n paduri aurii,
Se mistuie vara din pomi în pîrjol.
Chipul toamnei e plumb. De-atît fum se-nnegri.
Cocorii s-au dus. Toamna, cerul e gol:
Septembrie cade-n septembrie gri

Septembrie, septembrie gri
Septembrie cald, nu muri, nu muri!
Nu muri !

-----------------------------------------------------------------------------------




Mihai Eminescu - Daca iubesti fara sa speri
muzica: Florin Bogardo
Daca iubesti fara sa speri
De-a fi iubit vreodata,
Se-ntuneca de lungi pareri
De rau viata toata.

Si-ti lasa-n suflet un amar
Si în gândiri asemeni,
Caci o iubire în zadar
Cu moartea-i sor' de gemeni.

Dar vindecarea la dureri
În piept, în partea stânga-i,
De-acolo trebuie sa ceri
Cuvinte sa te mângai.

Acolo afli adapost
Oricâte se întâmple,
Ca s-un amor care-ar fi fost
Viata ta o împle.

Caci un luceafar rasarit
Din linistea uitarii
Da orizon nemarginit
Singuratatii marii.

Si ochiul tau întunecat
Atunci îl împle plânsul,
Iar ale vietii valuri bat
Calatorind spre dânsul.

Si dau cadente de nespus
Durerii tale lunge,
Pe când luceafarul e sus
Ca sa-l nu-l poti ajunge.

Zâmbeste trist cu raze reci
Sperantelor desarte:
În veci iubi-o-vei, în veci
Va ramânea departe.

S-a tale zile-or fi cum sunt,
Pustii ca niste stepe;
Iar noptile de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai poti pricepe.

17 mai 2009

A meritat!

In sfîrsit, dupã ani de zile, cineva cîstigã pe merit Eurovision-ul! Si cei din Moldova au fost extraordinari (Nelly Ciobanu si dansatorii ei minunati), meritînd, dupã preri avizate, un loc în top 5, dar ce sa-i faci ... politichia..., si cei din Islanda, însã EL chiar a meritat!
Alexander Rybak & FRIKAR! ENJOY!
(Cu pãrere de rãu, dar în comparatie cu aceste piese, melodia Elenei Gheorghe e fost o miorlaiturã care si-a meritat locul)...