De la inceputul clasei a IX-a, mi-am expus clar si ferm "arta poetica": pentru primenirea intelectuala si morala a romanilor, este ABSOLUT OBLIGATORIE INTERZICEREA MANELELOR, gen muzical inofensiv in aparenta, dar care schilodeste mental publicul ascultator. Manelarul este o specie noua, un mutant periculos, un produs halucinant al acestei epoci lipsita de repere. Retorica manelarului e simpla, dar primitiva: el are lanturi mari de aur care ii atarna pe la toate extremitatile, el are dusmani si prieteni care il tradeaza, copilasi, nevestica, amante fara numar, toata lumea il invidiaza, banii i se inmultesc exponential (prin procedee neortodoxe, desigur, dar trecute sub tacere din cauza de staif). Manelarul pipaie cu degetele-i unsuroase posterioare de potentiale amante care se unduiesc lasciv pe ritmuri amalgamate, obtinute dintr-o furaciune artistica maxima si dintr-o combinatie de muzica tiganeasca, arabeasca, turceasca, dar mai ales (si imi asum termenul) MARLANEASCA. Manelarul e un fost şuţ, un amarestean care juca alba-neagra pacalind fraieri prin autogari, metamorfozat brusc in mare om de afaceri, in prosper "gurist" dupa care toate analfabetele alearga, lesinate.
Manelarul este un produs al vremurilor noastre, fara doar si poate, dar un produs asociat cu lipsa de cultura crasa, cu faptul de a fi needucabil, cu incapatanarea celor care cred ca nu au nimic de invatat de la nimeni. Manelarul e primitiv, stie doar de frica pumnilor, a sabiilor si pistoalelor, sunt singurele "argumente" care ii provoaca "respect". Manelarul este purtatorul noii epidemii destructive a secolului XXI, infinit mai pericuoala decat SIDA, Ebola, ciuma si turbarea la un loc: grav este si faptul ca "intelectuali" cu pretentii sau in devenire cocheteaza pe furis cu acest gen de muzica si, prin extensie, cu acest stil de viata, uitandu-se cu jind la lanturile care atarna, la Merţanele care se izbesc de toti copacii cu prima ocazie, la castelele cu turnulete vopsite in roz, care denota prosperitate obtinuta prin cele mai josnice mijloace.
Manelizarea este cu atat mai periculoasa cu cat propune o alternativa facila a existentei, in care creierul ramane neted, fara circumvolutiuni, viata devine o insiruire de betii prilejuite de nunti sau de botezuri, femeile devin femele, banii sunt "fara numar", lumea e o adunatura de dusmani iar "persoana in chestie" este supereroul, idolul tuturor, al mai smecher, al mai teribil ...
Si chiar e de comentat (si pentru mine, de neinteles) imaginea, rolul si postura femeii in retorica manelista: femeia, dupa cum am zis, devine femela, anexa reproductiva sau furnizoare de placeri, care nu conteaza decat in masura in care satisface animalul din manelar (si cum manelarul e 98% animal, misia e cam grea). E de neinteles pentru mine (si nu stiu daca sa o atribui prostiei, lipsei de pricepere, de informare sau de viziune) cum fetele, femeile accepta aceasta ipostaza ca pe un dat firesc si se supun acestuor ritualuri manelistice imbecile, dand din mijloc, din sani si apoi din tot corpul spre satisfacerea masculului dominant. De ce accepta ele imaginea injositoare pe care manelele le-o alcatuiesc? Si de ce le mai si place? Totul tine, repet, de lipsa de orizont cauzata de vidul intelectual interior si de refuzul civilizatiei.
Manelarul actioneaza in haita, pentru ca e fundamental un las care se ascunde in spatele gastii pe care si-o formeaza, Manelarul izolat e ignobil, nedetectabil si chiar se poate camufla cu succes indãrãtul unui, sa zicem, tanar care promite. E o specie periculoasa care trebuie DISTRUSA!